Suflete-pereche și alte mituri pe care încă le mai crezi despre dragoste

Sunt multe mituri despre dragoste. Atât de multe încât am putea scrie cărți întregi. Este un subiect vast, într-o continuă schimbare, ce oglindește mereu cultura și zeitgeist-ul momentului. Tocmai de aceea, regulile și mitologia dating-ului de acum 50 de ani par să fie rupte de realitatea noastră, pentru că dinamicile sociale și rolurile noastre de gen s-au schimbat considerabil. Însă, chiar dacă regulile jocului se schimbă deceniu după deceniu, vulnerabilitățile noastre rămân în mare parte aceleași.

Iată 3 mituri despre dating care încă sunt prezente în conștiința noastră:

MITUL 1: Există doar o singură persoană potrivită pentru mine 

A păși în lumea dating-ului cu speranța de a ne găsi sufletul pereche poate fi o abordare incredibil de restrictivă și, în cele din urmă, ne poate aduce deziluzii amare. De ce să ne limităm singuri perspectivele și să punem atât de multă presiune pe a ne găsi “alesul”? Oricât de romantic ar fi acest concept, este, în esență, unul iluzoriu.

Nu există o singură persoană perfectă care să vină la pachet cu un set de calități care să ne îndeplinească toate criteriile, să ne vindece toate rănile și să ne împlinească cu totul. Însă, a pune toată această presiune, toate aceste așteptări pe străinul din fața ta, poate -paradoxal- sufoca conexiunea romantică. O oprește din a se concretiza în ceva mai profund.

Știi, în viață, perfecțiunea este inamicul lucrului bine făcut. Iar dating-ul nu face excepție. De ce am avea aceste așteptări de la partenerii noștri când nici măcar noi înșine nu reușim să ni le împlinim? În loc să căutăm perfecțiunea sau sufletul pereche, ne-ar fi mult mai folositor să ne uităm după potențial. Nu mă refer la acel potențial în care stai cu cineva pentru ca ar putea deveni un partener bun. Mă refer la a vedea deja acele calități care semnalizează că ne aflăm în fața unui partener valoros. Cineva care poate să fie prezent emoțional, cineva pregătit să investească timp, energie și resurse într-o relație. Cineva capabil să își asume responsabilitatea. Cineva care știe cum să își ceară cu adevărat scuze. Cineva care caută să repare fiecare fisură în relație. Fiindcă cuplurile sunt menite să crească și să se schimbe. Tocmai de aceea avem nevoie de parteneri care pot naviga printre provocările lansate de viață și să crescă odată cu ele. Iar această flexibilitate și abilitate de adaptare, de creștere reprezintă ingredientul cheie pentru succesul relației pe termen lung. 

Relațiile clădite după standardul perfecțiunii și a “sufletului pereche”, în schimb, se destramă de îndată ce mitul iubirii perfecte se lovește de realitatea dură a imperfecțiunii.

MITUL 2: Nu am găsit persoana potrivită încă

Când sărim dintr-o relație în alta în mod repetat, discutăm de un tipar. Suntem prinși în jocul seducției pentru câteva luni, dar apoi, parcă din senin, ne simțim plictisiți, ne pierdem interesul. Euforia inițială a relației este înlocuită de dezamăgiri și temeri. Și începem căutarea următoarei persoane, a următoarei iubiri. De ce? Este oare pentru că “nu am găsit încă persoana potrivită” sau e pur și simplu faptul că nu suntem încă familiari cu propriul nostru stil de atașament?

Iubirea, dorința și conexiunea – toate acele lucruri care ne fac să vrem să rămânem și să aprofundăm conexiunea cu cineva – nu sunt induse de altă persoană. Ele nu apar ca prin magie, dacă persoana de lângă tine e cea potrivită. Din contră, ele se nasc în colaborare. Sunt co-create. În loc să ne întrebăm dacă am găsit persoana potrivită, să învățăm mai bine ce înseamnă să fii într-o relație în care ambii parteneri sunt interesați reciproc să fie potriviți unul pentru celălalt. 

Nu e resposabilitatea celeilalte persoane să ne cucerească, să ne păstreze atenția, să ne facă să rămânem. Ci a ambilor parteneri. Iubirea este un verb, nu o stare permanentă de entuziasm – și este nevoie de implicarea ambilor parteneri pentru a o ține vie.

MITUL 3: Dacă mă străduiesc mai tare, în cele din urmă mă va iubi

De-a lungul relațiilor vine un moment când le arătăm celorlalți cât de mult ținem la ei. Face parte din evoluția firească a lucrurilor. Însă, câteodată, de-a lungul aceleiași relații, vine momentul când trebuie să ne oprim din a le mai arăta asta.

Pentru unii dintre noi nu e foarte clar ce e de făcut: insistăm sau renunțăm? Pentru a prinde claritate, e util să ne întrebăm următoarele: Încerc să dovedesc cât de mult înseamnă pentru mine această persoană pentru că nu vede asta? Sau e vorba de propriile mele sentimente și vulnerabilități? De teama de singurătate, teama de respingere, de dorința de a fi ales? 

Uneori avem tendința să răspundem la distanțarea celuilalt prin a ne ține și mai strâns de relație. E important să ne oprim din a mai face asta. 

Există multe posibile motive pentru care ceilalți se îndepărtează. Dar există o mare diferență între a încerca mai tare și a ne pierde respectul față de noi înșine. Nicio lectură interminabilă de “Uite de ce sunt valoroasă” sau “Uite de ce merit să mă alegi” nu-i va face vreodată să rămână. Indiferent cât de bine argumentată ar fi.

Iubirea și dorința celorlalți nu sunt în controlul nostru. Nu putem forța pe cineva să ne iubească. Putem cel mult invita iubirea lor. Putem să ne comportăm într-un mod care să îi invite pe oameni să ne aprecieze, să realizeze frumusețea și valoarea pe care prezența noastră o aduce în viața lor. Dar dacă persoana de care ne place sau pe care o iubim nu mai este interesată, trebuie să învățăm să ne detașăm și să îi oferim darul absenței noastre.

Află mai multe mituri despre dragoste și suflete pereche pe pagina mea de Instagram.